joi, 2 septembrie 2010

pirs in buza,vodka,gheata si karaoke!

Sunt încă în Tîrgovişte, ar fi trebuit să plec mâine, dar am amânat plecarea cu o zi pentru că pur şi simplu nu vreau să plec!

Azi am avut o zi plină- plimbări prin Bucureşti cu Diana si Alexandra, shopping, papa bun si crize de râs. Am reuşit azi să rămân fără bani şi cu minus, chiar şi sper să acopăr găurile bugetare cât mai curand pt că e o situatie aiurea!


A fost o saptamana plina...de tot felul de experiente, nu iesite din comun,dar diferite.
Azi am atins însă apogeul. Mi-a venit mie pe chelie sa imi dau şi pirs ca să inchei seria de schimbări de săptămâna asta:tunsoare nouă, şuviţe, codiţe de aţe şi alt stil de îmbrăcăminte. Am de toate frate, sunt mulţumită, cel puţin până când ajung acasă şi se crizează parinţii din dotare!

Povestea cu pirsul a început ieri...stăteam zgribulită de frig la "Anti-manele" şi mi-am zis, "Bă, îmi dau pirs!". Din păcate nu am găsit ieri ce voiam şi mi-am luat abia azi.Cum am ajuns la ora 8 din Bucureşti si Diana era grăbită nu mi-am dat pirsul acasă. Am mers într-un parc unde era o mare de oameni cărora nu le-am văzut prea bine chipurile si nu le-am reţinut numele si într-un moment de tăcere mi-am amintit că am branula şi pirsul la mine şi am zis:"Băi,e vreounul pe aici care ştie să dea un pirs?" (Asta se întampla pe la ora 9). Ăla eu, ăla eu, până la urmă se face vreo 10 şi dăm să plecăm, la care cineva vine şi mă întreabă:"Nu ţi-ai mai dat mă, pirsul?" I-am zis că nu şi a zis că mi-l dă el. M-am aşezat la semi-întuneric pe o bancă, înconjurata de 5 oameni care voiau să îmi dea pirs...toţi 5, dar niciunul.Timp de vreo 10 minute a avut loc un schimb de replici de genul :"Hai să ţi-l dau!","Ba nu mă, da-i-l tu!","Bine, hai că i-l dau eu", "Nu,mai bine lasă-mă pe mine!","Defapt, dă-i-l tu","Bă mie îmi tremură mâna,hai dă-l tu!", "Ok,hai că îl dau eu!","Nu frate, dă-l tu!", "Bă, eu nu îl dau!","Hai mă, că ţi-l dau eu!", încununate de un "DA' HAIDEŢI FRATE UNUL,DATI-L CĂ MĂ RăZGÂNDESC PÂNĂ VĂ DECIDEŢI VOI!" . În cele din urmă m-am lăsat pe mâna sigură a lui Oancea ,care îl dă, se uită, la care, după ce mi-a bagat branula zice: "Ahh să-mi bag p***, l-am dat stramb!" Am zis frate n-are nimic, si dragul de Oancea m-a lăsat cu ditamai acul de la branulă în buză, adresându-se unui tip:"Pune-i tu tija!". Băiatul cuminte, ascultător, mi-a pus tija, după care îi zice Dianei: "Acum înfiletează-i tu bila!" Până mi-am pus bila a durat ceva pt că fără anestezie sau fără puţin spirt dat pe locul cu pricina, pe mine m-a luat cu rău, ceea ce este ciudat, fiind prima dată când îmi dau si mi se întâmplă aşa. Timp de vreo 3 minute am avut o stare de rau: vedeam punctuleţe şi mi se înfundaseră urechile în aşa fel încât oamenii vobeau cu mine şi eu  nu auzeam decât sunete fără sens, ca din butoi. Îmi trece răul,punem bila şi hai să purcedem în Celt la karaoke!

Am ajuns in Celt si magnificul Oancea, nemultumit de serviciul prestat mi-a zis "Ba, e stramb,da-l jos si iti fac maine altu, ca sta naspa!". Mie una chiar imi place, adica sa fim seriosi, nimeni in Onesti nu mai are unul la fel de stramb si oricat ar vrea cineva sa -si dea ca asta nu ii va iesi pentru ca e mana de Oancea la mijloc, asa ca nu l-am dat jos si nici nua am sa gand sa il dau!
Ne-am asezat la masa si ne-am comandat un cocktail foarte bun cu vodka, multa gheata menta si lime care mi-a prins foarte bine! Am ascultat muzica, am cantat, am socializat si in cele din urma ne-am plictisit si am zis "Ba hai acasa!"
Ne-m urcat in taxi si in 15 min am fost acasa, am ajuns ne-am schimbat si ne-am pus in pat, eu la calculator,unde sunt si acum,iar Diana la somn pentru ca ziua asta a fost extenuanta de-a dreptul avand in vedere ca in Bucuresti am umblat peste tot,cu toate mijloacele de transport teran si subteran, de la metrou la taxi si am urcat multe scari ca sa anjungem sa bem un frappe pe T.N B
Per total ziua asta a fost tare,deosebita fata de ceea ce fac de obicei acasa, incaracata de momente amuzante care m-au condus cu pasi fermi la febra musculara la burta si durere de maxilar.
Ma cam prinde si pe mine somnul asa ca am sa scurtez povestea.
Abia astept sa ma trezesc pentru ca maine ma duc sa imi iau motan ca sa il duc la Moldova si da! acum puteti sa ziceti ca le-ati auzit pe toate: "ANA ISI IA M O T A N!!!!"